De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger

"Omul care cade nu poate simti sau auzi cînd a atins fundul. Cade, cade la nesfîrsit. Asta se întîmpla cu oamenii care la un moment dat în viata au cautat ceva ce nu puteau gasi în mediul înconjurator. Sau care si-au închipuit ca nu-l pot gasi. Si care atunci au  renuntat sa mai caute. Au renuntat înca înainte de a fi început sa caute cu adevarat."

           Literatura pentru adolescenţi a reprezentat întodeauna o lectură captivantă şi de cele mai multe ori profundă încărcată de idei şi metafore percutante. Adolescenţa reprezintă una din cele mai importante perioade ale vieţii omeneşti şi reprezintă perioada marilor schimbări, atât fizice cât şi intelectuale, când se formează caracterul unui om, când învaţă ce înseamnă relaţiile interumane, nedreptatea, virtuţile oamenilor, defectele acestora, când sunt forţaţi la compromisuri, când aşează temelia vieţii lor.

          J.D. (Jerome David) Salinger s-a născut pe 1 ianuarie 1919, în New-York şi a murit la vârsta de 91 de ani (27 ianuarie 2010), în Cornish, New-Hampshire. Tatăl lui era evreu, iar mama sa provenea dintr-o familie catolică unde se regăseau atât rădăcini scoţiene, irlandeze  cât şi germane, dar după căsătorie şi-a schimbat numele din Marie în Miriam şi a trecut la religia iudaică. J.D. Salinger n-a ştiut că mama sa nu este evreică decât după vârsta de 13 ani.
În afară de faptul că a devenit celebru pentru romanul De veghe în lanul de secară, mai este cunoscut şi pentru faptul că a avut o fire solitară, care a detestat toată notorietatea pe care i-a adus-o romanul scris. A scris foarte puţine lucrări după acest roman şi nu a fost foarte doritor să publice. Ultima sa carte a apărut în 1965, iar ultimul interviu l-a acordat în 1980. S-a judecat cu suedezul Fredrik Colting, cel care a semnat sub pseudonimul D.J. California, o continuare a romanului De veghe în lanul de secară, reluând povestea lui Salinger, cu personajul Holden Caulfield, aici pensionar în vârsta de 76 de ani. Tribunalul american a interzis cartea şi i-a dat, prin urmare, dreptate lui J. D. Salinger.
          Personajul central din romanul lui J.D. Salinger, Holden Caulfield, reprezintă tipul adolescentului rebel, el de altfel fiind un personaj foarte complex şi unul din cele mai simbolice personaje adolescentine din istoria literaturii, deşi considerat de unii imatur, este cel mai pregătit pentru lumea reală.Caulfield este totuşi un tânăr dezorientat, ducând o viaţă neorganizată, într-o lume pe care în general o dispreţuieşte. Apreciat de unii profesori, aceştia rămân dezamăgiţi când aud de încă o exmatriculare a sa, şi încearcă să-l sfătuiască să urmeze “calea cea dreaptă“  Caulfield ţine cont de sfaturile lor, dar duce în continuare stilul său de viaţă haotic, aici constând toată drama lui Holden Caulfield: e un om p

rea modern pentru lumea în care trăieşte. Urând complicaţiile inutile ale vieţii cotidiene, acestea are aspiraţii simple, primare: să steie de veghe în lanul de secară. Această idee este un simbol al păcii şi liniştii la care aspiră omul de secole.

Romanul lui Salinger ne prezintă  viața lui Holden Caulfield, un tânăr adolescent care tocmai a fost dat afară din a treia școală la care fusese înscris. Este defapt povestea regăsirii sinelui într-o lume închistată în norme și tradiții; un roman de răzvrătire adolescentină .Tânărul de numai 17 ani experimentează viața de noapte a orașului și încearcă să-și alunge tristețea prin conversații cu persoane cunoscute sau mai puțin cunoscute. Ceea ce este evident e faptul că îl supără și întristează orice dialog pe care-l are cu adulții și îl determină să se întoarcă mereu spre discuții cu copiii. Și aici aș aminti colega surorii sale pe o bancă în parc, sora sa Phoebe sau chiar rememorarea perioadelor când se distra alături de fratele său Allie, care a murit din cauza leucemiei.
Un alt lucru care m-a frapat a fost modul de exprimare și relatare a evenimentelor, care sunt istorisite de însăși personajul principal. Aici apare o neconcordanță: din cele cinci discipline școlare, singura la care nu a picat este literature engleză,

fiindcă se pricepea să scrie compuneri.
Așa cum am spus, romanul începe din momentul în care Holden este dat afară din școala Pencey Prep și ne prezintă fiecare minut, conversațiile cu colegii lui, altercațiile, lungile monologuri interioare, amintiri cu Allie, D.B (fratele scriitor) și Phoebe, telefoanele și conversațiile cu fostele iubite, dialogurile cu necunoscuții, spre exemplu cei doi taximetriști pe care îi întreabă ce se întâmplă cu rațele din Central Park iarna și surprinzător de multe alte evenimente care au loc în cele două zile. Toate astea m-au dus cu gândul la un fel de dilatare a timpului, pe care Holden în rebeliunea sa o savurează din plin și îl întristează totodată.Ajungând la finalul cărții și nefiind pe deplin lămurit asupra legăturii cu titlul, cântecul acela cu lanul de secară pe care îl rememorează nu mi se pare o explicație suficientă, sunt determinat să creez o altă explicație. Această lungă și totuși scurtă aventură prin „lanul de secară” este exact drumul maturizării pe care Holden se chinuie să-l parcurgă până la capăt și la finalul căruia să devină un om care știe ce vrea de la viață.

Dacă a reușit sau nu, asta e greu de spus, deoarece finalul e unul deschis interpretărilor.