Crearea tabelelor într-o bază de date

https://support.office.com/ro-ro/article/Crearea-tabelelor-%C3%AEntr-o-baz%C4%83-de-date-8fdc65f9-8d40-4ff5-9212-80e6545e8d87

Toleranţa

Toleranţa este singura flacără care poate lumina înăuntrul unui suflet mare.

A fi tolerant iseamna fi ingaduitor, indulgent, iertator. Este unul dintre elementele de liniste, pace, respect.Unii dintre semenii nostri sunt inzestrati cu aceasta trasatura, altii o dobandesc printr-o buna educatie.Toleranta inseamna bunul simt de a nu fi egoist si a intelege ca ceva ce pentru tine este poate lipsit de importanta pentru altul vine pe primul loc. Lipsa tolerantei este egoismul iar acesta este sursa tuturor relelor in lume.Este respectul, acceptarea si aprecierea bogatiei si diversitatii culturilor lumii noastre,felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a calitatii noastre de fiinte umane.Este incurajata prin cunoasterea, deschiderea spiritului, comunicatie si libertatea gandirii,constiintei si credintei. Toleranta este armonia in diferente , e responsabilitatea care sustine drepturile omului.În fiecare zi ne confruntăm cu ocazii în care tolerăm sau suntem toleraţi . Însă în toleranţă stă , de fapt, misterul  evoluţiei umane. Poate că dacă ea nu exista, omul nu ar fi evoluat . Poate că momentul în care, un individ  l- a acceptat pe cel de lângă el cu defectele sale a fost unul decisiv , care l-a inclus pe el într-o familie, o gintă, un trib,  etc. Toleranţa şi respectul l-au făcut să ajungă astăzi aici. Egalitatea între oameni ar trebui să reprezinte şi azi un mod real de viaţă şi nu o concepţie uneori imposibil de atins. Acestora noi trebuie să le oferim posibilitatea de a se integra în colectivitate, de a- şi exprima părerile, de a simţi bucuria fiecărei zile. Puţini, dintre noi, realizează, ce impact au aceste etichete pentru fiecare dintre ei    în parte.În altă ordine de idei, toţi greşim dar incercăm să ne corectăm. Dacă ni se reproşează obiectiv, să reacţionăm adecvat în loc să adoptăm agresivitatea.

Lipsa toleranţei duce la degradare continuă şi la o viaţa bicoloră: formată din alb şi negru. Nuanţe există peste tot şi STRIGĂ să fie AUZITE. E drept că toleranţa este  bună atunci când ea se regăseşte în doze  decente. Libertatea şi toleranţa sunt surori care relaţionează adesea perfect. O societate ar trebui să arate ca o piramidă la baza căreia să fie democraţia ( cu valorile şi principiile sale) iar în vârf toleranţa. Toleranţa e tendinţa de a trece cu vederea ceea ce este neesenţial.

De aceea, şi în cadrul şcolii, noi nu trebuie să uităm semnificaţia acestui cuvant. Pare un cuvânt banal….dar, nu este. Poate schimba destine. Ai tendinţa să- l jignesti  pe celalalt…gândeste-te că celalalt esti chiar tu! Acceptă-i defectele şi calităţile  şi pentru ceea ce este el şi pentru ceea ce eşti TU!

„ A ne ierta reciproc e prima lege a naturii” şi cât de simplu ar deveni totul.

Cele mai misterioase lucruri de pe Pamant

https://www.youtube.com/watch?v=kNnypSNHFv0

10 cele mai mari lucruri din Univers /10 largest objects in the Universe

https://www.youtube.com/watch?v=TIorcY0o15Y

Meioza (biologie)

https://www.youtube.com/watch?v=KT3eIptlafY

https://www.youtube.com/watch?v=ARR22u-MQ2E

https://www.youtube.com/watch?v=MqaJqLL49a0

Tema: Mediul lingvistic de creare a scriitorului

O operă literară nu e un simplu joc al imaginației,capriciul izolat al unei minți înfierbîntate, ci copia moravurilor înconjurătoare și semnul unei stări de spirit pornit de la monumentele literare. Sunt opere care trăiesc mai mult decît poporul și limba în care s-au scris. Eu am ales, după părerea mea, trei opere studiate pe care le consider cele mai reușite, în care scriitorul creează un anumit mediu lingvistic.Acestea sunt :,,Cel mai iubit dintre pămînteni’’ de Marin Preda, ,,Moromeții’’ și ,,Povara bunătății noastre’’ de Ion Druță. Prima parte a romanului ,,Cel mai iubit dintre pămînteni’’ , prezintă tinereţea lui Victor Petrini, petrecută înaintea şi în vremea celui de-al doilea război mondial,crescut într-un oraş transilvănean. Petrini devine un adolescent dur şi turbulent, ocolit  şi urât de colegi pentru gândirea sa. Acțiunea se desfășoară în orașul în care era stundent la  Facultatea de Litere şi Filozofie. Mai tîrziu pregătindu-se pentru o carieră în învăţământul superior, Petrini predă la o şcoală unde-l are drept coleg și prieten pe Petrică Nicolau. De două ori el își petrece timpul în minele de plumb de la Baia Sprie, fiind condamnat. La final, acest om bătut de soartă, scapă de mizerie și  se pregăteşte pentru o altă viață. În opera ,,Moromeții ’’ este redată o frescă a vieții rurale dinaintea și după cel de-al Doilea Război Mondial. Volumul este structurat în trei părți , cu o acțiune care se desfasoara pe parcursul verii , cu trei ani înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prima parte , de sîmbătă seara pînă duminică noaptea , conține scene care ilustrează monografic viața rurală: cina , tăierea salcîmului ,întalnirea din poiana lui Iocan , hora .Partea a doua se derulează pe parcursul a două săptămîni , începînd cu plecarea lui Achim cu oile , la Bucuresti . Partea a treia e de la seceris pînă la sfîrșitul verii , se încheie cu fuga feciorilor. În textul  ,,Povara bunătății noastre’’  de Ion Druță deasemenea acțiunea are în timpul celui de-al doilea război mondial, satul Ciutura, de lângă Bălţi,care după război satul ia foc şi oamenii rămân fără adăpost. Druţă cutremură  Câmpia Sorocii, legănată de dealurile alunecând printre pădurile Basarabiei lui Ştefan cel Mare, din apele Nistrului până în apele Prutului. Ridicat la valoarea unui spaţiu sacru,o vatră de sat, care are mai degrabă aspectul unui leagăn imemorial, decât o identitate istorică absolută. Satul Ciutura este plasat undeva, în apropiere de o aşezare mai mare - orăşelul Pământuri, de care este legat printr-o cămăruţă bătută cu pasul ţăranilor de veacuri, tăiată cu gard de sârmă ghimpată de stăpânul pravoslavnic rus de la începutul veacului, vegheată de jandarmul regal român, care se amestecă cu obiceiurile locului şi este suspendat, în cele din urmă sfârtecată cu tractoarele colhoznice, dar niciodată spulberată din memoria ţăranilor, care o refac necontenit, cu o îndărătnicie la fel de sugestivă cum este şi numele satului, ca o moară a vremilor învălmăşite.

În prima operă îl determin pe Pietrini ca un personaj foarte puternic, onest în gândire şi în relaţiile cu ceilalţi oameni.El este diferit,și posedă calități extraordinare,inteligența lui uneori întrec oricare limite,iar sinceritatea îl urmărește toată viața. În comunicare cu alte personaje Pietrini este destul de închis în sine,nu cunoaște rostul vieții fiindcă ea îi oferă revelații dureroase și asta îl pune la pămînt. Petrini trece prin frămîntările omului modern (chinul, înstrăinarea, păcatul). În al doilea text se observă o comunicare familiară. Sunt momente în care personajele se ceartă, se iartă și din nou. Conflictele sunt de natură interioară(în sufletul lui Moromete) și de natură exterioară,între Moromete și cei trei fii(conflictul dintre generații),între cele două serii de copii,între  Catrina și Moromete,între Guica și Catrina ș.a.
Creația ,,Povara bunătății noastre’’ pune în centrul atentiei creșterea familiei, în care se află oameni simpli, neștiutori de secțiune, dar înțelepți ca filosofii antici, gata să-și creeze un anturaj de discipoli,din ce rezultă și specificul de a vorbi.

Coloritul local în opera ,,Cel mai iubit dintre pămînteni’’ de Marin Preda este redat de Pietrini, personajul principal aflat într-o situaţie-limită a vieţii , el îşi regândeşte întreaga existenţă condusă de o soartă nemiloasă şi atotputernică, aşa cum se întâmpla în marile tragedii antice. Din acest punct de vedere, Victor Petrini este un personaj tragic, fiind mereu un mare învins. Cu toate că încearcă să reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un înstrăinat, din pricină că muncile pe care le face după prima detenţie îi anulează calitatea de creator. A doua mare revelaţie a lui Petrini este legată de mitul fericirii prin iubire, un mare blestem de care nu pot scăpa.Unicalitatea textul ,,Moromeții’’ se datoreaza personalujui Ilie Moromete, figura care nu seamana cu niciunul din prototipurile anterioare ale literaturii de caracter rural.El nu este nici insetatul de pamant,nici de imbogatire cu orice pret,nici însul teluric purtat de instincte necontrolate.Este omul contemplativ,inteligent,temperat,un filosof care iubeste linistea,iubind mai ales libertatea,independenta de gandire și exprimarea opiniilor. Averea nu reprezinta pentru el un scop si un mijloc de a trai in tihna,grija lui permanenta era să mai achite ceva bani din fonciere. Ironia,umorul,inteligenta,darul de a vedea dincolo de lucruri ,fantezia, fac din el un țăran neobișnuit,un observator și un moralist. Moromete vede un drum trist si niste tarani care traiesc fara sa stie ca bucuria lor este inselatoare.Durerea lui vine dintr-un simt al paternitatii ranite,instrainarea de starea de inocenta in care traise ii pare mai rea decat moartea.Peste el a venit o lume tulbure,fara traditie care distruge lumea taraneasca in care traise,e prea inteligent pentru a nu-si da  seama ca pamantul nu mai reprezitna nimic,ca loturile individuale vor dispărea,moare lent ca și  cum viața s-ar scurge din el.
Ultima operă este deosebită datorită satului misterios și a oamenilor buni care cu greu trec de perioada războiului. Sărăcia este vizibilă , încît toți  mai mînîncă mămăligă, ceapă,mai  rar și pîine.Ciuturenii, ca toți taranii , sunt foarte bune gazde, chiar si atunci cand oaspetii par sa le fie dusmani. Ei stiu, de asemenea, sa se bucure de roadele muncii lor, bucuria ii cuprinde cand pot sa închine prietenește din vinul produs de ei, ori sa ofere visine si pere copiilor pofticiosi. Cele mai importante evenimente  se află în vîrstele  truditorilor de la țară, carora anotimpurile le imprima intelepciune prin șirurile de generatii, a caror deviza este ,, rezistența’’. Independenta taranului nu poate fi apreciata decat prin valoarea muncii sale, din pamantul sau.

După ce termină liceul, Victor Petrini se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din acelaşi oraş, devenind un student strălucit. Apoi pregătindu-se pentru o carieră în învăţământul superior, Pietrini predă la o şcoală. Din perspectiva filosofica Petrini este de neclintit in decizii si conceptiile sale filosofice,depune multă muncă pentru a-și reda adevăratele puteri intelectuale. Dintr-o prea mare admiratie fata de profesorul de filosofie este in stare sa-si riste intreaga cariera, sa sfideze partidul, numai sa-l vada repus in functie. Petrini, intelectual care este intr-o continua cursa de a se autodepăși, cauta sa-si atinga scopurile prin intermediul iubirii.
Ilie Moromete este un țăran din sat. Este omul meditativ,deasemenea demonstreaza că este un țăran care își apără seninătatea si iluziile,luptand cu o ironica inteligenta contra amenintarilor. Discutiile nu incep fara el si vorba lui are mare greutate se desprinde prestigiul lui real si recunoscut.Sociabilitatea, ironia,umorul,inteligența,darul de a vedea dincolo de lucruri ,fantezia, fac din el un țăran neobișnuit,un observator și un moralist. Caracterul puternic al personajlui și complexitatea lui îl situează cu mult deasupra lumii în care evoluează, el este un simbol al lumii țărănețși, politica fiind o preocupare  pe care o savurează, care îi dă posibilitatea de a-și exprima gîndirea.El este un ironic și aceasta se explică prin capacitatea lui de a ințelege totul,dar caută  să ascundă anumite laturi, mai ales gîndurile.
Protagonistul operei este Onache Cărăbuș, un personaj realist deoarece provine din pătura socială inferioară, este prototipul muncitorului de la țară , adică tipul țăranului perseverent,structurat pe pricipiul adevărului. Este în permanentă transformare, iar evoluția sa este reflectatăprin  opoziție și corelație cu alte persomaje, el are o soartă grea, deaceea este nevoit să se adapteze la diverse medii de viață. Dacă ne referim la strucutra afectiv - intelectivă și de caracter aș putea spune că protagonistul operei ,,Povara bunătății noastre’’ , Onache Cărăbuș are un temperament de viață mobil deoarece el mereu se află în mișcare, el muncește din greu în cîmp pentru a-și atinge scopirile sale. Nu era chiar foarte inteligent, deoarece era un țăran ce nu prea bine știa carte. Vorbea țărănește, cum se vorbea atunci. Nu era nici foarte cult , adică nu avea un nivel înalt de cultură ș i decunoștințe, nu este instruit bine, măcar că cunoștea foarte multe istorii intereresante, captivante.

Maniera individualaă de comunicare a personajului în opera lui Marin Preda este simplă. Modul de exprimare este bine determinat și explicit. Un rol important ocupă și  meditatie filosofică, de aceea observăm cu cîtă ușurință acesta se face înțeles. Reușește să se exprime prin fraze simple, pe un ton familiar, pînă la fraze complexe, cizelate, el se dovedește a fi astfel clar și concis. Limbajul utilizat pe alocuri cu expresii ironice sau vulgare, nu vin decît să întărească ideea că este un bun observator al realității.
În a doua operă Moromete folosește un limbaj țărănesc,simplu.Modul de comunicare se datorează desigur și perioadei de viețuire.

Cineva îl intrebase odată,în glumă de ce vorbește singur și Moromete îi răspunse serios că asta se întamplă din pricina că nu are cu cine discuta,în sensul că nimeni nu merita să îi asculte gandurile.
În textul ,,Povara bunătății noastre’’ Onache Cărăbuș realizează imaginea generalizată a omului din spațiul mioritic,al omului care întruchipează în timp și în spațiu concepția și destinul poporului nostru. Onache păstrează virtuțile și tradițiile naționale, ideea de vatră părintească, muncă cinstită ca izvor al vieții și dăinuirii, optimism, afirmat chiar și în cele mai cumplite condiții ale realității, cinste , din ce rezultă și modul individual de comunicare a personajului.

Personajul central , Victor Petrini, profesor universitar autorul acestui jurnal, spirit lucid și sincer pînă la durere, își analizează viața încercînd să-și descopere greșelile, încercînd să dea un sens existenței sale. El deține rolul de narator, roman scris la persoana I , unde toată acțiunea este vazută prin ochii săi. Se înscrie în tipologia intelectualului neînțeles împreună cu alte personaje. Caracterizarea sa este relevată în mod indirect, prin relațiile acestuia cu celelalte personaje. Personajele lui Preda sunt simple, neocupînd poziții înalte în societate, însă fiind capabile de trăiri interioare complexe. Din această cauză ele ne sunt prezentate ca pe scenă, oriunde se afla în momentul acțiunii. Din punctul de vedere al intervenției personajelor: protagonistul are spațiul cel mai întins în narațiune, iar apoi celelalte personaje în funcție de importanța lor. Arta literară a lui Preda este complexă. Stapinește la perfecție frazele și știința organizării, ordinea faptelor și a episoadelor urmărește un înțeles clar. În scrierile lui Ion Druță , cît și cea a lui Marin Preda , vocea autorului și cea a personajului diferă prin faptul că autorul, declanșator al scenariului și-a expus gîndurile povestind cele întimplate,iar personajul îndeplinește funcția de realizator. Vocea autorului se confundă cu vocea naratorului, care este însăși vocea creatorului. Autorul se află înafara textului,  el are viziunea de a reda cît mai bine mesajul, alegînd modalitățile de a opera cu tehnicile narative,naratorul și personajele. Personajul joaca rolul imaginar al autorului ,în timp ce naratorul,  redă spații narative explicînd evenimentele.

                A executat: Burlac Madlena,  cl.XII,,A”                                                                                                    Profesor: Ursu Lilia

                         

De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger

"Omul care cade nu poate simti sau auzi cînd a atins fundul. Cade, cade la nesfîrsit. Asta se întîmpla cu oamenii care la un moment dat în viata au cautat ceva ce nu puteau gasi în mediul înconjurator. Sau care si-au închipuit ca nu-l pot gasi. Si care atunci au  renuntat sa mai caute. Au renuntat înca înainte de a fi început sa caute cu adevarat."

           Literatura pentru adolescenţi a reprezentat întodeauna o lectură captivantă şi de cele mai multe ori profundă încărcată de idei şi metafore percutante. Adolescenţa reprezintă una din cele mai importante perioade ale vieţii omeneşti şi reprezintă perioada marilor schimbări, atât fizice cât şi intelectuale, când se formează caracterul unui om, când învaţă ce înseamnă relaţiile interumane, nedreptatea, virtuţile oamenilor, defectele acestora, când sunt forţaţi la compromisuri, când aşează temelia vieţii lor.

          J.D. (Jerome David) Salinger s-a născut pe 1 ianuarie 1919, în New-York şi a murit la vârsta de 91 de ani (27 ianuarie 2010), în Cornish, New-Hampshire. Tatăl lui era evreu, iar mama sa provenea dintr-o familie catolică unde se regăseau atât rădăcini scoţiene, irlandeze  cât şi germane, dar după căsătorie şi-a schimbat numele din Marie în Miriam şi a trecut la religia iudaică. J.D. Salinger n-a ştiut că mama sa nu este evreică decât după vârsta de 13 ani.
În afară de faptul că a devenit celebru pentru romanul De veghe în lanul de secară, mai este cunoscut şi pentru faptul că a avut o fire solitară, care a detestat toată notorietatea pe care i-a adus-o romanul scris. A scris foarte puţine lucrări după acest roman şi nu a fost foarte doritor să publice. Ultima sa carte a apărut în 1965, iar ultimul interviu l-a acordat în 1980. S-a judecat cu suedezul Fredrik Colting, cel care a semnat sub pseudonimul D.J. California, o continuare a romanului De veghe în lanul de secară, reluând povestea lui Salinger, cu personajul Holden Caulfield, aici pensionar în vârsta de 76 de ani. Tribunalul american a interzis cartea şi i-a dat, prin urmare, dreptate lui J. D. Salinger.
          Personajul central din romanul lui J.D. Salinger, Holden Caulfield, reprezintă tipul adolescentului rebel, el de altfel fiind un personaj foarte complex şi unul din cele mai simbolice personaje adolescentine din istoria literaturii, deşi considerat de unii imatur, este cel mai pregătit pentru lumea reală.Caulfield este totuşi un tânăr dezorientat, ducând o viaţă neorganizată, într-o lume pe care în general o dispreţuieşte. Apreciat de unii profesori, aceştia rămân dezamăgiţi când aud de încă o exmatriculare a sa, şi încearcă să-l sfătuiască să urmeze “calea cea dreaptă“  Caulfield ţine cont de sfaturile lor, dar duce în continuare stilul său de viaţă haotic, aici constând toată drama lui Holden Caulfield: e un om p

rea modern pentru lumea în care trăieşte. Urând complicaţiile inutile ale vieţii cotidiene, acestea are aspiraţii simple, primare: să steie de veghe în lanul de secară. Această idee este un simbol al păcii şi liniştii la care aspiră omul de secole.

Romanul lui Salinger ne prezintă  viața lui Holden Caulfield, un tânăr adolescent care tocmai a fost dat afară din a treia școală la care fusese înscris. Este defapt povestea regăsirii sinelui într-o lume închistată în norme și tradiții; un roman de răzvrătire adolescentină .Tânărul de numai 17 ani experimentează viața de noapte a orașului și încearcă să-și alunge tristețea prin conversații cu persoane cunoscute sau mai puțin cunoscute. Ceea ce este evident e faptul că îl supără și întristează orice dialog pe care-l are cu adulții și îl determină să se întoarcă mereu spre discuții cu copiii. Și aici aș aminti colega surorii sale pe o bancă în parc, sora sa Phoebe sau chiar rememorarea perioadelor când se distra alături de fratele său Allie, care a murit din cauza leucemiei.
Un alt lucru care m-a frapat a fost modul de exprimare și relatare a evenimentelor, care sunt istorisite de însăși personajul principal. Aici apare o neconcordanță: din cele cinci discipline școlare, singura la care nu a picat este literature engleză,

fiindcă se pricepea să scrie compuneri.
Așa cum am spus, romanul începe din momentul în care Holden este dat afară din școala Pencey Prep și ne prezintă fiecare minut, conversațiile cu colegii lui, altercațiile, lungile monologuri interioare, amintiri cu Allie, D.B (fratele scriitor) și Phoebe, telefoanele și conversațiile cu fostele iubite, dialogurile cu necunoscuții, spre exemplu cei doi taximetriști pe care îi întreabă ce se întâmplă cu rațele din Central Park iarna și surprinzător de multe alte evenimente care au loc în cele două zile. Toate astea m-au dus cu gândul la un fel de dilatare a timpului, pe care Holden în rebeliunea sa o savurează din plin și îl întristează totodată.Ajungând la finalul cărții și nefiind pe deplin lămurit asupra legăturii cu titlul, cântecul acela cu lanul de secară pe care îl rememorează nu mi se pare o explicație suficientă, sunt determinat să creez o altă explicație. Această lungă și totuși scurtă aventură prin „lanul de secară” este exact drumul maturizării pe care Holden se chinuie să-l parcurgă până la capăt și la finalul căruia să devină un om care știe ce vrea de la viață.

Dacă a reușit sau nu, asta e greu de spus, deoarece finalul e unul deschis interpretărilor.