,,Ce cumplit este amorul,deși dulce,aparent /Un tiran care nu varsă decît sînge inocent" M.Eminescu

O lume doar anoastră în care granițele sunt acelea pe care le stabilim noi,o lume în care putem să evadăm din cotidian și să ne eliberăm de propriile simțiri,care au capacitatea de a ascunde lumea reală,făcîndu-ne puțini naivi.
Acel sentiment care nu se sfîrșește niciodată fiindcă este temeiul tuturor lucrurilor.Acea dragoste,tandrețe,bunătate care naște o nouă existență.Ea este ca un cerc,chiar dacă moare se renaște din nou.În aceste momente cuvintele noastre capătă forță,gîndurile primesc profunzime și strălucire fiind mai luminoase decît razele soarelui.Viața trece prea repede ca să ne mai gîndim la ea,precum și zilele în care iubim trec neobservate în întuneric.Și există doar o forță unică care poate să depășească frica pe deplin,să nimicească orice pericol,să rămînă nepăsătoare la orice pagubă pînă și față de moarte,
această forță este iubirea,cel mai mare ,,dar" chiar și atunci cînd trece și doare.