luni, 30 martie 2015

Problemă (chimia organică)



Un amestec de doi alcooli monohidroxilici saturati formeaza in reactia cu sodiul 179.2 l de hidrogen.cunoscand ca volumul de hidrogen degajat de alcoolul superior B este cu 22.4 l mai mare decat cel degajat de alcoolul inferior A si ca alcoolul inferior A are raportul de masa C:H:O=12:3:8 iar alcoolul superior B are raportul de masa C:H:O=9:2:4,se cere compozitita procentuala de masa a amestecului de alcooli.

Rez:
Raportul de masă pentru alcoolul A este C:H:O=12:3:8. Ştim că este un alcool monohidroxilic, deci trebuie să conţină un singur atom de oxigen în moleculă. Atomul de oxigen are masa egală cu 16, deci trebuie să înmulţim cu 2 acel raport de masă de mai sus ca să obţinem 16 grame la oxigen. Înmulţind cu 2, raportul o să fie C:H:O = 24:6:16.

Împărţim fiecare valoare la masa elementului respectiv:

Rezultă că alcoolul A are formula moleculară: 
(etanol).

Aceeaşi metodă folosim şi pentru al doilea alcool, care este
(propanol)

xCH3-CH2-OH + xNa -> xCH3-CH2-ONa + 0.5*x H2
yCH3-CH2-CH2-OH + yNa -> yCH3-CH2-CH2-ONa + 0.5*y H2

(x= număr moli etanol; y= număr moli propanol)

Calculăm câţi moli de H2 reprezintă cei 179.2 L H2:


De aici scoatem prima ecuaţie:
0.5x + 0.5y = 8

Ştim că alcoolul superior (propanolul) formează cu 22.4 L mai mult H2 (deci un mol), ceea ce se poate scrie:
0.5x + 1 = 0.5y 

Avem două ecuaţii cu 2 necunoscute şi îl aflăm pe x şi y.

x= 7 moli etanol
y= 9 moli propanol

M etanol = 46 grame
M propanol = 60 grame

7 moli etanol = 46*7 grame = 322 grame
9 moli propanol = 60*9 grame = 540 grame

=> amestecul are masa de 322+540 = 862 grame

862 grame amestec ..................
322 grame etanol
100 grame amestec .................. x

x= 37.35% etanol
100-37.35 = 62.65% propanol

Nicolae Grigorescu



Nicolae Grigorescu
Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838, Pitaru, județul Dâmbovița, d. 21 iulie 1907, Câmpina) este primul dintre fondatorii picturii române moderne. Nicolae Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești. Dovedind o afinitate specială pentru peisaj, Grigorescu abordează o largă diversitate de teme ale genului, codificând în compozițiile sale nota specifică a colțului de lume surprins pe pânză. Un astfel de loc specific al creției sale este Vitré, iar el va închina multe pânze acestui minunat orășel, în care sufletul său întristat de dezamăgirile din țară își va găsi alinarea, iar ochiul lui de pictor, o bogată sursă de inspirație. Atmosfera medievală, oamenii civilizați și generoși, precum și măreția naturii îl îndeamnă la lucru și începe astfel pentru artist o perioadă importantă, în care pictează cu o repeziciune uimitoare, fară reveniri, în dorința de a nu pierde nimic din ceea ce natura îi revelează în momentele sale privilegiate.Pictează la Vitré nu doar vaste priveliști, ci și interioare încăperi modeste și umbroase, mobilate cu rafturi pe care sunt așezate frumos farfurii de făianță, în care țărănci cu bonete albe brodează sau curăță legume în fața geamurilor sau a ușilor larg deschise spre însorita grădiniță cu flori.Totul transmite liniște, simplitate, puritate sufletească, valori pe care Grigorescu le va prețui de-a lungul întregii sale vieți și pe care va dori să le ocrotească de vitregiile timpului.Tabloul „Case la Vitré” surprinde o zi de vară într-un orășel care încă păstrează note medievale în casele masive din piatră, în zidurile vechi și în străzile înguste, umbrite de acoperișurile ascuțite.
Aprecieri critice
Alexandru Vlahuță
„Viața lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viață simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo și-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele și de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în țara și în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr și de frumos...”
Henri Focillon
„Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul și în toată opera sa... Prietenia cu artiști francezi nu a reușit să-l smulgă meditației românești, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci țări de coline, cu vii și căsuțe acoperite cu șindrilă. ...El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru și spiritual în maniera sa.”
Camil Ressu
„Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era chemarea. A pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe mișcătoare, monotone ca și în ritmul doinei, grația spiritului și fanteziei. Opera lui ține un loc nemărginit în admirația publicului, pentru că nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru.”
 
Factorii ce l-au creat ca personalitate sunt prezenți încă de la naștere prin genele moștenitoare. La nivelul cel mai fundamental, ereditatea organismelor are loc prin intermediul unor trăsături discrete. Când o pereche de organisme se reproduce, progenitura lor moștenește la întâmplare una dintre cele două alele de la fiecare părinte. Aceste gene au contribuit la formarea personalității.Clonarea umană reproductivă reprezintă obținerea a una sau mai multe ființe umane care sunt identice genetic la nivel de material ereditar nuclear cu o alta. Astfel obținem aceeași persoană identică ,dar oricum după părerea mea fiecare persoană este în felul său.Aceste clonări vor servi drept roboți.  Există, desigur, riscuri ca din celulele clonelor să se dezvolte și tumori.Sunt de părere că atît persoana cît și clona se vor adapta la mediul corespunzător,dar diferit.

marți, 24 martie 2015

Lucian Blaga

https://www.youtube.com/watch?v=fTf9IrythVE  - Lucian Blaga - Melancolie
https://www.youtube.com/watch?v=k2ebq6De24w - Lucian Blaga - Daţi-mi Un Trup Voi, Munţilor
https://www.youtube.com/watch?v=7Gyvb3FU0m4 - Lucian Blaga - Daţi-mi Un Trup Voi, Munţilor

luni, 2 martie 2015

Unirea Bucovinei cu România

După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei (C.N.B.), întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate Unirea cu România. Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor, evreilor și polonezilor, iar cele împotrivă doar din partea minorității ucrainene. Ca urmare a hotărârii „C.N.B.”, trupele române au intrat în teritoriu, sub comanda generalului Iacob Zadik, consfințind actul și zădărnicind manevrele militare ale Republicii Populare a Ucrainei Occidentale. Unirea Bucovinei cu România este recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la data de 10 septembrie 1919.
În iunie 1940, nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică.În această perioadă, au fost masacrați 3000 de români care se retrăgeau pașnic spre România, la Fântâna Albă. Autorii masacrului sunt ofițeri din trupele NKVD. Rusia nu a recunoscut încă acest masacru. În 1941, forțele române, aliate la Axă, recuceresc nordul Bucovinei.
După eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost imediat alipite statului român, ci au funcționat ca regiuni conexe, conduse de câte un guvernator. În guvernământul Bucovinei au intrat cele 5 județe din Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți), județul Hotin din nordul Basarabiei, iar din octombrie 1941 și judetul Dorohoi. Guvernamântul Bucovinei a avut trei guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu, mort în urma unei operații nereușite la 30 august 1941, generalul Corneliu Calotescu, unul dintre responsabilii deportărilor din 1941 și 1942, și generalul C.I. Dragalina, care a devenit guvernator în 1943. Basarabia a fost pusă sub administrația generalului Constantin Voiculescu.
În anul 1944, nordul Bucovinei este reocupat însă de Armata Roșie, rămânând până astăzi în componența Ucrainei. Legătura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainean, și sudul său, rămas în componența României, se pierde treptat, din pricina reorientării demografice prin infuzia populației slavofone, a scăderii populației românești, rămasă doar în câteva zone compacte și în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte.