Nicolae
Grigorescu
Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838, Pitaru, județul
Dâmbovița, d. 21 iulie 1907, Câmpina) este primul dintre fondatorii picturii
române moderne. Nicolae Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele
generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau
să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești.
Dovedind o afinitate specială pentru peisaj, Grigorescu abordează o largă
diversitate de teme ale genului, codificând în compozițiile sale nota specifică
a colțului de lume surprins pe pânză. Un astfel de loc specific al creției sale
este Vitré, iar el va închina multe pânze acestui minunat orășel, în care
sufletul său întristat de dezamăgirile din țară își va găsi alinarea, iar
ochiul lui de pictor, o bogată sursă de inspirație. Atmosfera medievală,
oamenii civilizați și generoși, precum și măreția naturii îl îndeamnă la lucru
și începe astfel pentru artist o perioadă importantă, în care pictează cu o
repeziciune uimitoare, fară reveniri, în dorința de a nu pierde nimic din ceea
ce natura îi revelează în momentele sale privilegiate.Pictează la Vitré nu doar
vaste priveliști, ci și interioare încăperi modeste și umbroase, mobilate cu
rafturi pe care sunt așezate frumos farfurii de făianță, în care țărănci cu
bonete albe brodează sau curăță legume în fața geamurilor sau a ușilor larg
deschise spre însorita grădiniță cu flori.Totul transmite liniște, simplitate,
puritate sufletească, valori pe care Grigorescu le va prețui de-a lungul
întregii sale vieți și pe care va dori să le ocrotească de vitregiile
timpului.Tabloul „Case la Vitré” surprinde o zi de vară într-un orășel care
încă păstrează note medievale în casele masive din piatră, în zidurile vechi și
în străzile înguste, umbrite de acoperișurile ascuțite.
Aprecieri
criticeAlexandru Vlahuță
„Viața lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viață simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo și-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele și de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în țara și în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr și de frumos...”
Henri Focillon
„Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul și în toată opera sa... Prietenia cu artiști francezi nu a reușit să-l smulgă meditației românești, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci țări de coline, cu vii și căsuțe acoperite cu șindrilă. ...El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru și spiritual în maniera sa.”
Camil Ressu
„Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era chemarea. A pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe mișcătoare, monotone ca și în ritmul doinei, grația spiritului și fanteziei. Opera lui ține un loc nemărginit în admirația publicului, pentru că nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru.”
Factorii ce l-au creat ca personalitate sunt prezenți
încă de la naștere prin genele moștenitoare. La nivelul cel mai fundamental, ereditatea
organismelor are loc prin intermediul unor trăsături discrete. Când o
pereche de organisme se reproduce, progenitura lor moștenește la întâmplare una
dintre cele două alele de la fiecare părinte. Aceste gene au contribuit la
formarea personalității.Clonarea umană reproductivă reprezintă obținerea a una
sau mai multe ființe umane care sunt identice genetic la nivel de material
ereditar nuclear cu o alta. Astfel obținem aceeași persoană identică ,dar
oricum după părerea mea fiecare persoană este în felul său.Aceste clonări vor
servi drept roboți. Există, desigur,
riscuri ca din celulele clonelor să se dezvolte și tumori.Sunt de părere că
atît persoana cît și clona se vor adapta la mediul corespunzător,dar diferit.
