Cauzele și importanța revoluțiilor române din 1848-1849

În întreaga istorie, anul 1848 se înregistrează ca un an revoluţionar atât pentru popoarele europene cât şi cele române.În principatele române cauzele care au stabilit începerea revoluţiei au purtat caracter atât de ordin extern cât şi intern. Cauzele interne au fost: relaţiile feudale, dorinţa de a înlătura relaţiile capitaliste, monopolul Otoman, ascenderea nemulţumirii poporului. Premisele externe au fost: dominaţia Habsburgilor, introducerea protectoratului rus, suzeranitatea otomană, regimul regulamentar în Ţara Româneasca din 1831 şi în Moldova din 1832.În Moldova revoluţia a avut un caracter paşnic, în multe surse fiind numită “Revoluţia poeţilor”. Se caracterizează printr-o petiţie din 27 martie 1848: ”Proclamaţiunea”, convocată la Iaşi. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată de către Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor revoluţionari care a avut loc la hotelul

Petersburg din Iaşi, cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. Această petiţie privea reorganizarea administrativă şi politică internă, urmărea înlocuirea regimului feudal cu cel burghez. Petiţiunea Proclamaţiunea a fost înfrântă din cauza respingerii de către M. Sturdza, care a luat măsuri pentru arestarea liderilor acestei mişcări.O altă petiţie în Moldova a fost cea stabilită la 24 mai de către liderii refugiaţi în Transilvania la Braşov după ordinul lui M. Sturdza, stabilindu-se „Principiile noastre pentru reformarea patriei”. Mihail Kogălniceanu tipăreşte programul la Cernăuţi: „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”, format din 36 puncte care urmărea autonomia Moldovei faţă de Otomani, egalitate politică şi civilă a cetăţenilor. Se deosebea radical de petiţia din martie, fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist.În Tara Româneasca, spre deosebire de Moldova, revoluţia s-a bucurat de mai mult succes. Au fost atraşi de partea revoluţiei numeroşi intelectuali din acea vreme, la fel şi o parte a administraţiei şi armatei. Petiţiunea din Tara Românească a fost semnată la 9 iunie: ”Proclamaţia de la Izlaz”, însă această petiţie nu a avut succes din cauza nemulţumirii guvernului ţarist, astfel având loc o intervenţie turcească în Ţara Românească, iar Bucureşti-ul nu a putut rezista atacurilor din 13-15 septembrie.În Transilvania revoluţia românească a avut un caracter preponderant naţional. La data de 3-5 mai, pe o câmpie întinsă de la Blaj, a avut loc adunarea “Câmpia libertății” (participând în jur de 40.000 de oameni). Petiţia prezenta cerinţe de ordin social, economic şi politic, manifestându-se dorinţa maselor de oameni de a se uni cu Moldova şi Ţara Româneasca. Efectul petiţiei a fost stopat de bătălia dintre maghiari şi ruşi de la 13 august de lângă satul Siria, care s-a sfârşit cu victorie contra revoluţiei. Dominaţia absolutismului habsburgic s-a instaurat din nou în Transilvania.După părerea mea revoluţia română din 1848 nu a avut un rol hotărâtor şi decisiv. Da, au fost tipărite petiţiuni în toate cele 3 principate, însă nici una nu s-a sfârşit cu succes. Poate au fost înscrise mici schimbări, insă nu radicale. Nu consider ca au fost atinse scopurile puse de la bun început care ar modifica societatea în direcţia cea mai bună însăşi pentru dezvoltarea ei.

Ureche (video)

https://www.youtube.com/watch?v=YJPOzHY-DuY  [Analizatorul auditiv]
https://www.youtube.com/watch?v=AstY98WlqJ0   [Canalele urechii]
https://www.youtube.com/watch?v=_HkZmu8LvUo   [Impulsurile cohleare]
https://www.youtube.com/watch?v=dz9HIKIgMU4 [Otita medie]

Ureche

O ureche este un organ folosit de un animal sau om pentru a detecta sunete. Termenul se poate referi la întreg sistemul responsabil pentru colectarea și procesarea primitivă a sunetului (începutul sistemului auditiv), sau doar la partea vizibilă a acestuia. Nu toate animalele au urechi în aceași zonă a corpului.Mamiferele, inclusiv omul, au două urechi, dispuse pe fiecare parte a capului.

Anatomia urechii umane

Urechea externă este partea externă a urechii. Partea vizibilă a urechii, numită pavilion sau concă auriculară, captează undele sonore din aer și le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioară. Multe mamifere pot să-și miște pavilionul pentru a-și concentra auzul într-o anumită direcție, la fel cum fac cu ochii. Oamenii și-au pierdut această abilitate. Trecând prin canalul auditiv, undele sonore pun în mișcare membrana timpanică aflată pe intrarea urechii medii.

Urechea medie este delimitată spre exterior de membrana timpanică. În cavitatea acesteia se află trei oscioare, fiecare dintre ele cu o formă caracteristică (ciocănaș, nicovală, scăriță).

Mamiferele sunt unicele ființe care au trei oase în ureche. Nicovala (incus) și scărița (stapes) provin din oasele maxilarului, și permit o detecție mai delicată a sunetului.

Vibrațiile membranei timpanice se transmit mai întâi la ciocănaș, apoi la nicovală și scăriță, iar de acolo la fereastra ovală, situată la limita dintre urechea medie și cea internă.

Oscioarele transmit vibrațiile prin membrana ferestrei ovale în fluidul din urechea interioară.

Urechea medie este cavernoasă. Dacă animalul ajunge într-un mediu cu altitudine ridicată, sau sare în apă, se va stabili o diferență de presiune între urechea medie și mediul înconjurător. Această presiune expune timpanul la riscul de a se sparge dacă nu este depresurizat. Acesta este unul dintre rolurile trompei lui Eustachio, prin intermediul căreia urechea medie comunică cu cavitatea nazală (faringe).

Urechea internă cuprinde atât organul de auz (cochilia sau melcul), cât și aparatul vestibular, un organ de echilibru format din trei canale semicirculare și vestibul.

Cochilia este o cavitate umplută cu endolimfă, un lichid fluid care primește undele sonore transmise din aer prin urechea externă și medie. Cochilia are o formă spiralată și conține membrana bazilară, a cărei rezonanță este diferită pe lungimea sa, depinzând de frecvența undelor sonore. La suprafața membranei bazilare se află un strat celular cunoscut sub numele deorganul lui Corti, care este format din celule senzoriale (cili). Vibrațiile care trec prin canalul cochiliar pun în mișcare membrana bazală și cea tectorială, care vor aclționa asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni semnalele către creier, unde acestea din urmă vor fi transformate în senzații auditivee.

Organe de auz non-mamare

Păianjenii au păr pe picioare, care îi ajută să detecteze sunetele.

Urechile reptilelor au doar un oscior (ciocănașul), spre deosebire de cele ale mamiferelor care au trei.

Boli ale urechii și sistemului auditiv

Probleme cu urechea sau sistemul de procesare al undelor sonore în creier pot conduce la asurzire.

·         Asurzire

·         Boala Ménière

·         Dereglări de echilibru

·         Infecții ale urechii

·         Meningită

·         Otită

·         Otoscleroză

Programe Pascal

http://pascal-programming.info/downloads.html

Plouă-George Toparceanu

Pe-aici când plouă, plouă îndesat, 

Nu ţine ca la noi un ceas ori două.

Că ziua plouă, plouă pe-nserat, 

Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.

Pădurea stă plouată ca o curcă.

Natura calcă cu piciorul stâng:

Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.

De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă, 

N-apuci a scoate nasul din cerdac, 

Că până la întoarcere, - te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie, 

Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus, 

Şi cerul câte-oleacă, spre apus, 

Se luminează puţintel - a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos

(Măcar că tot mai cade-un pic de bură), 

Dar fumul din ogeac se lasă-n jos, 

Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură... 

Războiul Ruso-Turc (1828–1829)

Războiul ruso-turc din 1828 – 1829 a fost un conflict militar dintre Imperiul Rus și

 Imperiul Otoman izbucnit ca urmare a suspendării Convenției de la Akkerman și închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană după distrugerea flotei sale în

 Bătălia de la Navarino.

Contextul general

Grecii din Peloponez s-au răsculat împotriva dominației otomane în primăvara anului 1821, fiind sprijiniți cel puțin la nivel diplomatic de Franța și Regatul Unit. Țarul Alexandru I a adoptat o politică de neutralitate. Această poziție intra în contradicție cu opțiunile Regatului Unit, cu care Imperiul Rus semnase documentul final al Congresului de la Aix-la-Chapelle din 1818, dar corespundea cu principiile Sfintei Alianțe.

După venirea pe tronul Rusiei a noului împărat Nicolae I, poziția guvernului de la Sankt Petersburg față de problema Greciei a început să se schimbe. În aceste condiții, puterile aliate au început să concureze pentru câștigarea unei poziții cât mai bune în lupta pentru împărțirea Imperiului Otoman. Pe de altă parte, Poarta Otomană s-a declarat liberă de orice obligație asumată față de Rusia, iar supușii ruși au fost expulzați din imperiu. Sultanul a invitat Persia să se alăture luptei împotriva inamicului comun – Rusia – a interzis accesul vaselor rusești prin strâmtorile Bosfor și Dardanele.

Sultanul Mahmud al II-lea a încercat să dea conflictului un caracter religios și a proclamat jihadul. El și-a mutat reședința laAdrianopol, a preluat personal conducerea trupelor chemate să apere islamul și a ordonat întărirea fortificațiilor de pe frontiera nordică a Dunării. Asemenea mișcări au fost considerate un motiv suficient de către împăratul Nicolae I pentru declararea războiului. Pe 14/26 aprilie 1828, trupele ruse staționate în Basarabia au primit ordinul să atace posesiunile otomane de la sud de Dunăre.

Monumente comemorative ale militarilor ruși pe teritoriul României

• Monumentul Eroilor ruși din războiul ruso-turc din 1828-1829, înălțat în 1829 în Cimitirul catolic din Craiova. În prezent, monumentul este declarat monument istoric, cu Cod LMI: DJ-IV-m-B-08432.
• Monumentul eroilor de la 1828 din Brăila, realizat de arhitectul francez Villaye în 1833 și amplasat în Parcul Monument. Monumentul, care înfățișa o spadă cu două tăișuri, aflată pe un soclu lângă care se găseau doi lei, a fost distrus în 1916 de ocupanții turci.
  
  Monumentul eroilor de la 1828 din Brăila înfăţişa o spadă cu două tăişuri aflată pe un soclu mărginită de doi lei, monumentul a fost distrus de către turci în anul 1916.Cu toate că monumentul eroilor nu mai există denumirea parcului a rămas legată de acesta.

Clasicismul

Clasicismul este un curent literar-artistic care a aparut initial  in Franta si a cuprins intreaga Europa in secolele al XVII-lea si  al XIX-lea. Aparut ca o extensie a culturii Greciei antice,  clasicismul reitereaza idealul de frumusete armonioasa, echilibrata,  reluand temele si formele artei antice pentru a le transforma in  manifestari artistice adaptate realitatilor vremii. Trasaturi definitorii ale clasicismului Spre deosebire de romantism, care pune accent pe simtiri, in operele literare clasice regasim ratiunea, ca element definitoriu al omului, care primeaza asupra sentimentului. Personajele sunt rationale, atrenate de inalte ratiuni eroice si cetatenesti si au principii morale de neclintit. Aceste personaje sunt de regula regi sau reprezentanti ai aristocratiei, fiind reprezentati in oda, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie. Acestea sunt privite ca specii superioare ale literaturii. Stilul de viata al burgheziei, aflata in plina ascensiune la acea vreme, este pe loc secund, acest tip de personaje figurand in speciile literare inferioare, cum sunt considerate comedia, satira si fabula. Operele literare clasice au un puternic caracter moralizator, educativ. In dramaturgie regasim regula celor trei unitati (de loc, timp, actiune). Genurile si speciile literare sunt pure, nu sunt amestecate si imita modelele greco-romane. Totodata, exista un cult al adevarului, al regulilor si al canoanelor, in functie de care personajele sunt antrenate in actiune. Clasicismul cultiva trasaturi precum curajul, vitejia, generozitatea sau lasitatea, avaritia, naivitatea, iar personajele sunt adevarate caractere (avarul, demagogul, parvenitul etc) si reprezinta tipologii ale societatii reproduse. Scriitorii clasici se remarca prin rigoarea compozitionala, puritatea si claritatea stilului, gustul dreptei masuri, cautarea naturalului si a verosimilului si finetea analizei morale si psihologice. Asadar, scriitorul clasic este dominat de rational, fiind intotdeauna lucid, lipsit de fantezie, prudent. Acesta evita particularul, nu admite obscurul, vagul, incertitudinea, diversitatea, replicand autoritar cu un model ferm, evident si clar, care tinde spre perfectiune. Reprezentanti ai clasicismului in literatura universala: Corneille, Racine, Molliere, Boileau, La Fontaine, La Bruyere.  Clasicismul in literatura romana. Caragiale In literatura romana regasim elemente specifice clasicismului la autori precum Ion Budai Deleanu (Tiganiada), Mihail Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creanga. Ca specii mentionam oda, satira, pastorala, epigrama, idila, epistola, comedia, fabula, epopeea. Daca in operele lui Mihai Eminescu gasim atat elemente clasice (indeosebi la nivelul formei, a versurilor), cat si romantice (temele si motivele sunt adevarate simboluri ale romantismului), piesele de teatru scrise de Caragiale intrunesc cele mai multe caracteristici ale clasicismului. De exemplu, comedia "O scrisoare pierduta" se subscrie regulii celor trei unitati de timp: unitatea de actiune - un singur fir epic; unitatea de loc - actiunea sa se desfasoare in acelasi spatiu; unitatea de timp - actiunea sa se desfasoare pe parcursul a 24 de ore. Piesa este structurata in patru acte, fiecare act fiind alcatuit din mai multe scene. Comedia, specie a genului dramatic, in proza sau versuri, provoaca rasul prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, avand un final fericit. Contrastul dintre aparenta si esenta, dintre pretentiile pe care le emit personajele si realitate reprezinta conflictul comediei.  Daca analizam definitia comediei, ne intoarcem la originile acestei specii literare. Dupa cum puncta Aristotel, personajele comediei sunt inferioare in privinta insusirilor morale, a capacitatilor intelectuale sau a statutului social, iar valorile pentru care se infrunta sunt, de fapt, non-valori. Asadar, ne intoarcem la sursa de inspiratie a scriitorilor clasici, si anume arta si cultura antica, ceea ce face din comedie, o specie literara subordonata clasicismului.  Dupa cum mentionam mai sus, personajele operelor clasice sunt dominate de o anumita caracteristica (avaritia, ipocrizia, grandomania, snobismul), caracterele create devenind reprezentative pentru societatea in care traiesc."O scrisoare pierduta" este prin excelenta o comedie de moravuri, ce isi trage sevele din realitatile romanesti din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Scriitorul suprinde tipuri umane caricaturizate, dintre care: incornoratul, vicleanul ascuns sub masca decrepitudinii, seducatorul ridicol, slugarnicul. "Nenea Zaharia" (Trahanache) este tipul incornoratului, acesta ramanand celebru prin ticul verbal "Ai putintica rabdare", expresie ce tradeaza o gandire plata si o viteza de reactie domoala. Tipatescu este tipul junelui prim (amorezul) si Zoe este tipul cochetei, al adulterinei. In cuplul Farfuridi - Branzovenescu, Farfuridi este demagog - tipul prostului fudul, iar Branzovenescu este ecoul acestuia, placid, moale. Nae Catavencu este tipul demagogului, iar Agamita Dandanache reprezinta tipul prostului ticalos. Pristanda reproduce cu succes tipul politistului slugarnic, iar cetateanul turmentat, un anonim simpatic si naiv. Asadar, toate personajele devin caractere, sunt dominate puternic de o anumita trasatura umana si sunt inspirate din realitatile timpului. Totodata, aceste caractere sunt comice, detaliu ce se respecta regulilor clasicismului. Concluzionand, formula artistica adoptata de Caragiale este cea a "realismului critic", respectand estetica clasicismului, in special in crearea de caractere.