Clasicismul este un curent literar-artistic care a aparut initial
in Franta si a cuprins intreaga Europa in secolele al XVII-lea si
al XIX-lea. Aparut ca o extensie a culturii Greciei antice,
clasicismul reitereaza idealul de frumusete armonioasa, echilibrata,
reluand temele si formele artei antice pentru a le transforma in
manifestari artistice adaptate realitatilor vremii.
Trasaturi definitorii ale clasicismului
Spre deosebire de romantism, care pune accent pe simtiri, in operele literare clasice regasim ratiunea, ca element definitoriu al omului, care primeaza asupra sentimentului. Personajele sunt rationale, atrenate de inalte ratiuni eroice si cetatenesti si au principii morale de neclintit.
Aceste personaje sunt de regula regi sau reprezentanti ai aristocratiei, fiind reprezentati in oda, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie. Acestea sunt privite ca specii superioare ale literaturii. Stilul de viata al burgheziei, aflata in plina ascensiune la acea vreme, este pe loc secund, acest tip de personaje figurand in speciile literare inferioare, cum sunt considerate comedia, satira si fabula.
Operele literare clasice au un puternic caracter moralizator, educativ. In dramaturgie regasim regula celor trei unitati (de loc, timp, actiune). Genurile si speciile literare sunt pure, nu sunt amestecate si imita modelele greco-romane. Totodata, exista un cult al adevarului, al regulilor si al canoanelor, in functie de care personajele sunt antrenate in actiune.
Clasicismul cultiva trasaturi precum curajul, vitejia, generozitatea sau lasitatea, avaritia, naivitatea, iar personajele sunt adevarate caractere (avarul, demagogul, parvenitul etc) si reprezinta tipologii ale societatii reproduse.
Scriitorii clasici se remarca prin rigoarea compozitionala, puritatea si claritatea stilului, gustul dreptei masuri, cautarea naturalului si a verosimilului si finetea analizei morale si psihologice. Asadar, scriitorul clasic este dominat de rational, fiind intotdeauna lucid, lipsit de fantezie, prudent. Acesta evita particularul, nu admite obscurul, vagul, incertitudinea, diversitatea, replicand autoritar cu un model ferm, evident si clar, care tinde spre perfectiune.
Reprezentanti ai clasicismului in literatura universala: Corneille, Racine, Molliere, Boileau, La Fontaine, La Bruyere.
Clasicismul in literatura romana. Caragiale
In literatura romana regasim elemente specifice clasicismului la autori precum Ion Budai Deleanu (Tiganiada), Mihail Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creanga. Ca specii mentionam oda, satira, pastorala, epigrama, idila, epistola, comedia, fabula, epopeea.
Daca in operele lui Mihai Eminescu gasim atat elemente clasice (indeosebi la nivelul formei, a versurilor), cat si romantice (temele si motivele sunt adevarate simboluri ale romantismului), piesele de teatru scrise de Caragiale intrunesc cele mai multe caracteristici ale clasicismului.
De exemplu, comedia "O scrisoare pierduta" se subscrie regulii celor trei unitati de timp:
- unitatea de actiune - un singur fir epic;
- unitatea de loc - actiunea sa se desfasoare in acelasi spatiu;
- unitatea de timp - actiunea sa se desfasoare pe parcursul a 24 de ore. Piesa este structurata in patru acte, fiecare act fiind alcatuit din mai multe scene.
Comedia, specie a genului dramatic, in proza sau versuri, provoaca rasul prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, avand un final fericit. Contrastul dintre aparenta si esenta, dintre pretentiile pe care le emit personajele si realitate reprezinta conflictul comediei.
Daca analizam definitia comediei, ne intoarcem la originile acestei specii literare. Dupa cum puncta Aristotel, personajele comediei sunt inferioare in privinta insusirilor morale, a capacitatilor intelectuale sau a statutului social, iar valorile pentru care se infrunta sunt, de fapt, non-valori. Asadar, ne intoarcem la sursa de inspiratie a scriitorilor clasici, si anume arta si cultura antica, ceea ce face din comedie, o specie literara subordonata clasicismului.
Dupa cum mentionam mai sus, personajele operelor clasice sunt dominate de o anumita caracteristica (avaritia, ipocrizia, grandomania, snobismul), caracterele create devenind reprezentative pentru societatea in care traiesc."O scrisoare pierduta" este prin excelenta o comedie de moravuri, ce isi trage sevele din realitatile romanesti din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.
Scriitorul suprinde tipuri umane caricaturizate, dintre care: incornoratul, vicleanul ascuns sub masca decrepitudinii, seducatorul ridicol, slugarnicul. "Nenea Zaharia" (Trahanache) este tipul incornoratului, acesta ramanand celebru prin ticul verbal "Ai putintica rabdare", expresie ce tradeaza o gandire plata si o viteza de reactie domoala.
Tipatescu este tipul junelui prim (amorezul) si Zoe este tipul cochetei, al adulterinei. In cuplul Farfuridi - Branzovenescu, Farfuridi este demagog - tipul prostului fudul, iar Branzovenescu este ecoul acestuia, placid, moale.
Nae Catavencu este tipul demagogului, iar Agamita Dandanache reprezinta tipul prostului ticalos. Pristanda reproduce cu succes tipul politistului slugarnic, iar cetateanul turmentat, un anonim simpatic si naiv.
Asadar, toate personajele devin caractere, sunt dominate puternic de o anumita trasatura umana si sunt inspirate din realitatile timpului. Totodata, aceste caractere sunt comice, detaliu ce se respecta regulilor clasicismului.
Concluzionand, formula artistica adoptata de Caragiale este cea a "realismului critic", respectand estetica clasicismului, in special in crearea de caractere. |
